Resedinta comunei Sig.

Localitatea Sîg este situată în partea de sud-vest a județului Sălaj, la contactul Munților Plopiș cu Depresiunea Silvaniei, respectiv cu Depresiunea Plopișului. Se învecinează la vest cu Valcăul de Jos, la nord cu Bănișor și Crasna, la est cu Cizer, iar în partea de sud cu Ciucea, județul Cluj, și Borod, județul Bihor.

Clima este una tipic continental-temperată, cu temperaturi mai joase pe timp de iarnă și veri mai răcoroase decât în restul județului. Satele care compun comuna sunt: Fizeș, Mal, Sâg, Sârbi și Tusa. După cum se poate observa pe harta cu așezarea satelor în comună, satul Sîg este așezat în partea de nord-vest a comunei, pe drumul care care intră dinspre Valcăul de Jos, în centrul satului, urmând să se intersecteze cu drumul ce vine de la Zalău.

Populația satului Sîg număra la recensământul din anul 2002, 758 locuitori, populația majoritară este de naționalitate română, zona fiind cunoscută și in istoria locurilor ca una cu populație românească. Problemele demografice apar și aici ca la nivel național prin decimarea segmentului de tineri și implicit printr-un procent mai mare de locuitori cu vârste de peste 50 de ani. Reechilibrarea acestei situatii prin eventuala crestere a numărului populației tinere este înca greu de prevazut, mulți tineri fiind plecați la munca în vestul europei unde iși pot asigura un venit mai mare, întoarcerea lor nu este înca motivata de o situatie economica care sa le permita sa aiba venituri comparabile.

Prima atestare documentară a satului este menționată în anul 1257, sub denumirea de Terra Szek, însă descoperirile arheologice au pus în lumină urmele locuirii pe aceste teritorii cu mult timp înainte, dovada acestei susțineri stând și în tezaurul descoperit pe teritoriul satului, tezaur ce datează din epoca bronzului. Zona era cunoscută ca una populată de români, mărturie sunt bisericele vechi ortodoxe încă existente și dovezile rămase în urma celor care din diferite cauze s-au distrus de-a lungul timpului. Zona era una tipic așezărilor ardelenești și a facut parte din partea de nord-vest a Ardealului perioadei Austro-Ungare. Dupa unirea Ardealului cu România în 1918 făcea parte din județul Sălaj, plasa Crasna și era un singur boier maghiar(Șandor) care ocupa terenuri în sat. În timpul celui de-al doilea război mondial a intrat sub ocupația Ungariei odată cu o mare parte din Ardeal pană când a fost eliberată in 1944. După ultimul razboi mondial, la începutul perioadei comuniste după revizuirea zonelor administrative, era integrată administrativ în regiunea Oradea, raionul Șimleul Silvaniei. Perioada comunistă și-a lăsat amprenta prin colectivizarea satelui, iar tot în acest timp s-a pus în continuare bazele centrului administartiv-cultural al comunei în satul Sîg.